Cezar Ivănescu, un ultim sol adevărat al libertăţii cuvântului Rar mai vin poeţi adevăraţi la Târgovişte! Fie că nu mai sunt pe lumea aceasta, fie că, din diferite motive, ocolesc oraşul unde le-am tras-o Ceauşeştilor. Cezar Ivănescu, un zeu al rimei şi al ironiei transpusă în versuri, un curajos al cuvântului şi al exprimării, s-a încumetat să vină în urbea noastră, la invitaţia unor prieteni de suflet: Ion Vişan, Lucian Grigorescu, Joszef Pildner, Ion Iancu Vale. A venit să ne privească şi să critice tăios, dar frumos şi cu umor, societatea în care trăim. Să ne vorbească, cu un talent oratoric înfiorător, despre trecut şi prezent, nefiind interesat de viitor. Curajul său este debordant. Întreg auditoriul, strâns în sala de lectură a Bibliotecii Casei de Cultură a Sindicatelor, a rămas perplex. Ivănescu a spus încă de la început că la asemenea întâlniri, unde sunt numai prieteni, nu trebuie să faci filosofie, teorie, ci să fii degajat, să spui bancuri, să vezi realitatea prin anecdotă, prin mici istorioare satirice. A rămas surprins că s-au mai adunat câteva zeci de iubitori de cultură, de poezie la astfel de evenimente numite de el “memorabile”. “Evenimente care ar friza culturalul, dar mai ştim oare ce este culturalul în ziua de astăzi? Sunt bucuros că sunt ultimul dintre ultimii supravieţuitori liberi, atât în spirit, cât şi în toate cele”. Cezar Ivănescu, directorul Editurii Junimea din Iaşi, i-a criticat pe oamenii de cultură care s-au înregimentat în diferite guverne de la 1990 şi până acum. “Fiindcă cei care nu s-au murdărit înainte de 1989 au făcut tot posibilul să se murdărească după şi mai copios şi o fac cu voluptate în continuare”. Ivănescu a preferat ca de 24 ianuarie, Ziua Marii Uniri, să se afle la Târgovişte, alături de prieteni sinceri, decât să fie la Iaşi, unde fusese invitat oficial de către primarul oraşului, cu ocazia manifestărilor prilejuite de marea unire. “Nu m-am dus să fiu alături de alţi mâncători de sarmale, să-l văd pe Pompay Marinarul, ăsta de-i ziceţi voi Băsescu, şi pe escrocul celălalt, care are casă la Bucureşti, la Snagov pe malul lacului, venind pe post de mari granguri politici. Nu m-am dus pe vremea lui Ceauşescu. De ce m-aş fi dus acum? Ãştia, la urmă, or să joace şi un tantaroi în Piaţa Unirii. Horă, cum zic ei. Se vor călca pe bombeie, pe picioare, se înjură de mamă, că-s mitocani”. Şi, uite-aşa, a ajuns Cezar Ivănescu la Târgovişte. “Zic atunci. Prefer să mă duc la Târgovişte. Un oraş liniştit... Acolo l-au omorât pe Ceauşescu. Băieţi buni, oameni de treabă. Nu fac decât să te omoare... Oameni plăcuţi. În fiecare român zace un potenţial asasin. După revoluţie, am scris primele mele poeme şi aveam un vers: Poporul român s-a făcut ca o fiară / Cum prinde un dictator, cum îl omoară” ! Cezar Ivănescu a continuat să vorbească cu un umor ironic despre Târgovişte. “Este un oraş foarte interesant. Criminali, impostori mulţi, talente mari”. La un moment dat, poetul a fost întrebat ce a mai scris. Răspunsul a venit pe măsură. “Asta seamănă cu întrebarea ce aţi mai făcut în ultimii 15 ani. Cum am frecat menta. Vreau să vă spun că scrisul este ca şi amorul. Este un act intim. Nu poţi spune în public ce faci în casa ta”. Trist, dar sincer, Cezar Ivănescu a recunoscut că de la o vreme încoace scriitorii români nu mai au public. “Românii nu mai citesc cărţi scrise de scriitori români. Românul nu ştie nici să-şi impună şi nici să-şi aprecieze valorile de aici. Dacă vii cu atestat de la străini, te acceptă şi ei. Brâncuşi, dacă nu pleca la Paris, rămânea un anonim sculptor român cu oarece talent. Aşa este învăţat românul. Doar ce i se livrează de dincolo este mare, frumos şi bun. El nu are tupeul să impună valori şi să creeze valori”. S-a vorbit şi despre unire, despre fraţii de dincolo de Prut. Şi pentru acest subiect, Cezar Ivănescu a avut un răspuns prompt, sfâşietor de sincer şi adevărat. “Cine ne împiedică în ziua de astăzi, dacă nu am fi români leneşi, parşivi şi mincinoşi, să ne ducem în Basarabia, în Bucovina, să ne facem că nu există graniţe? Dar, noi ne-am uitat instinctul de român”. Adriana Răceanu, Ion Obăgilă
- HOME
- INSTANTANEE
- ARHIVĂ
- CONTACTEAZĂ REDACŢIA
- Dezvaluiri
- Reportaj
  - turism hibernare
  - viata cort
  - Cei şapte de la Manga
  - Cezar Ivanescu
  - Campanie de presa
  - Grota din inima Targovistei
  - Apocalipsa de la Valeni
  - Drum Rancaciov
  - Reportaj Muscel
- Fotoreportaje