CEI ŞAPTE DE LA MANGA, SFÂRŞITUL UNUI VIS! A fost odată ca niciodată “Cei şapte de la Manga”... O poveste, o familie. Un proiect, o oază de linişte. Un loc în care părea că nefericirea poate fi înfrântă prin sudoare, unitate şi încredere. Toate respirau pentru viitor. L-am cunoscut pe Marin Tincescu cu mulţi ani în urmă. Pe atunci, pe uliţa Izvorului din Manga, nea Marin se apucase să construiască un soi de motel. Exista pentru omul priceput la toate şi susţinut de familie o dorinţă de a face ceva bun pentru semenii săi... Nea Marin plângea când vorbea de propria-i copilărie, de lipsurile prin care trecuse. S-a înhămat la un proiect dificil. Banii nu l-au dat afară din casă şi tocmai din cauza aceasta nu a reuşit să-şi ducă până la capăt planurile de a se lansa în agroturism. Ne-a cerut pe atunci să-l sprijinim să deschidă un azil de bătrâni, un soi de pensiune pentru cei neajutoraţi. Nici această idee nu a putut fi materializată. Amintirile copilăriei îl tot măcinau. Suferinţa prin care trecuse îl urmărea ca o umbră întunecată. S-a hotărât împreună cu soţia sa să ia în plasament mai mulţi copii bătuţi de soartă. Aşa s-a născut povestea celor şapte de la Manga... Am fost primii care am scris despre acest inedit experiment familial, apoi, în scurt timp, a aflat toată ţara. Emisiuni tv, colocvii, reportaje în toate ziarele mari, oameni de afaceri, oameni politici au trecut pe la Manga, s-au entuziasmat şi au hotărât să sprijine marea familie Tincescu. S-a vorbit şi în Europa despre inedita gospodărie. Baroneasa Emma Nicholson l-a felicitat pe Marin Tincescu. A îndemnat şi pe alţii să facă la fel. Cunoscuta militantă pentru drepturile copilului a recunoscut că rănile din România încep să se vindece. Diferite fundaţii se băteau pentru a-i sprijini pe băieţii de la Manga şi pe cei care se ocupau de educaţia, de pregătirea lor pentru viaţă. A fost o vreme când experimentul de la Manga era o mândrie pentru instituţiile sociale dâmboviţene. O adevărată fermă se înfiripase pe poieniţa de la marginea pădurii. Nea Marin se apucase să le construiască copiilor pe care îi avea în plasament case. Vroia să-i deprindă cu munca, cu dragostea de pământ. Unul se ocupa de solarii, altul, cu creşterea caprelor. Aveau cai, maşini de tăiat iarbă. Fuseseră amenajate lacurile pentru creşterea peştilor. Camerele în care locuiau băieţii erau utilate cu tot ce le trebuie. Au fost câţiva ani buni. Apoi, cum din păcate se întâmplă în viaţă, totul s-a risipit. Au rămas doar amintirile... Cărţi, articole, reportaje tv, pe care acum s-a aşternut un strat gros de tristeţe. Totul s-a dus de râpă... Nu-ţi vine să crezi că familia de la Manga s-a dezintegrat, înăbuşită de neînţelegeri, de suspiciuni, de conflicte şi de răzbunări. Gospodarul Marin Tincescu a plecat de la Manga. Din locul pe care l-a iubit atât de mult! Locuieşte cu chirie în Târgovişte. Plânge când răsfoieşte cartea scrisă cu atâta pasiune de profesorul Liviu Stoica de la Glodeni. Un virus venit parcă de undeva din străfundurile universului i-a distrus familia, le-a măcinat încrederea şi dragostea. Totul s-a dus de râpă. Spun unii că poate de vină a fost gustul dulce al reuşitei. Poate că nu au mai putut să controleze bunăstarea, fericirea. Marin Tincescu a divorţat de soţia sa, Vasilica după 40 ani de căsnicie. Nu se mai înţelege cu proprii copii. Acum, se află în proces de partaj. Gospodăria de la Manga este împărţită bucată cu bucată. Cei şapte au apucat-o fiecare pe drumul său. Ideea de familie a primit din nou o lovitură cruntă. Cu lacrimi în ochi, Marin Tincescu, undeva în parc, înconjuraţi de răceala iernii, ne-a povestit clipele grele prin care a trebuit să treacă în ultimii ani. Prin vorbele sale, a lăsat să se înţeleagă că o vină pentru tot acest eşec o are şi el. A investit prea multă încredere. Povestea sa este de-a dreptul înfiorătoare. Omul crede că a fost lucrat, feliat de cei care nu vroiau să arate că poate să facă mai mult. Reclamaţiile împotriva sa începuseră să curgă gârlă. Piatra de moară i-a fost agăţată de picior într-o noapte, când pe proprietatea sa, unde organiza discotecă pentru tinerii din comună, s-a trezit cu o echipă de control impresionantă. O armată de inspectori de la toate instituţiile a descins în curtea lui Tincescu, de parcă acolo s-ar fi aflat o fabrică de droguri. Totul a fost luat la puricat. S-au aplicat sancţiuni şi pentru scamele care zburau prin aer. A fost declinul. Nimic nu mai amintea de armonia de odinioară. Pentru a evita scandalurile cu familia, Marin Tincescu a plecat de acasă. Acum, aşteaptă să se termine procesul de partaj. Întreaga gospodărie va fi împărţită bucată cu bucată. Îl doare că nu a mai reuşit să termine casele băieţilor, că speranţele lor s-au risipit. Vina lui este că a vrut să facă prea multe dintrodată. Poate că succesul i-a sucit puţin minţile. Păcat. Cei şapte de la Manga a rămas o poveste scrisă frumos şi încheiată dureros în paginile vieţii... Adriana Răceanu, Ion Obăgilă
- HOME
- INSTANTANEE
- ARHIVĂ
- CONTACTEAZĂ REDACŢIA
- Dezvaluiri
- Reportaj
  - turism hibernare
  - viata cort
  - Cei şapte de la Manga
  - Cezar Ivanescu
  - Campanie de presa
  - Grota din inima Targovistei
  - Apocalipsa de la Valeni
  - Drum Rancaciov
  - Reportaj Muscel
- Fotoreportaje